O padure minunata,
Plantata de strabunici,
Plange ca va fi taiata
De niste oameni calici.
Niciodata n-a cersit,
Nici pe ploaia, nici pe vant,
Pentru om ea a trait,
Dar va cadea la pamant.
Zice ca ii va fi dor,
Si de ploaie si de soare,
Dar vine primul topor
Si scoarta o si jupoaie.
La pamant este culcata,
Se vor face in loc palate.
Dar calici niciodata
Nu vor avea sanatate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu